Ce fac să mă mențin în formă? Îmi conștientizez vârsta

Scriu textul ăsta pentru că am primit tot mai des întrebări legate de ce fac, sau cum fac să mă mențin în formă. Un pic mă deprimă întrebările astea, mă gândeam că o să vină mai târziu...Oare asta întrebam și eu femeile de 40 de ani când aveam 20? Până acum doi, trei ani nu m-am preocupat prea tare de mine, în sensul în care genetic am niște atuuri clar, oscilații mari de greutate n-am avut niciodată, puteam să mănânc cam orice, oricât, dar n-am putut niciodată să mănânc mult. Ei bine, după 35 când am început să-mi conștientizez vârsta am devenit mult mai preocupată de mine. Am zis că e momentul să fac sport, să mănânc și mai puțin decât mâncam, cu mai multă atenție, să devin un om ordonat. Decât să dorm două ore în plus mai bine fac sport două ore, decât să prăjesc ceva mai bine bag la cuptor sau fierb, decât să ajung acasă mai repede mai bine mă abat și fac un tratament...chiar dacă văd sub mine doar patul de acasă.

Ce am făcut concret:

1. N-am fost niciodată nevoită să mă trezesc cu noaptea în cap, am avut mereu job-uri care mi-au permis confortul de a dormi cât vreau, dar m-am trezit tot timpul ca să îi fac lui Vlad micul dejun. Nu pentru că n-ar putea să își pună lapte cu cereale singur, dar nu e frumos să nu ne începem ziua împreună. Așa cred eu. Uneori, după ce pleca el la scoală, mai dormeam o oră, două. Acum mă duc la sala de sport. Și trag nene cu un instructor personal care e cu ochii pe mine minut de minut.
2. M-am lăsat de mâncat carne. Nu e ceva ce recomand, nici măcar nu știu dacă e bine ce-am făcut eu, unii spun că da, alții că nu, repet, nu recomand. Nu mă simt mai bine ca atunci când mâncam carne, mă simt la fel. N-am mai putut pur și simplu să mănânc după ce am citit blog-ul Oliviei Steer. Eu vă spun doar ce fac eu, nu înseamnă că trebuie să faceți ca mine. Nu mă frustrez, dacă mama face chiftele, mâncarea mea preferată, gust una. Dacă cineva mănâncă sarmale lângă mine și mi-e poftă de sarmale, mănânc una. Nu pot mai mult oricum. Dacă mă întrebați ce mănânc de Crăciun am să vă spun că-mi gătește mama sarmale de post, mănânc brânzeturi, cozonac...Nu-mi lipsesc cărnurile pentru că nu mâncam de felul meu, doar ciuguleam. Nu-mi plac mâncărurile tradiționale, nu salive la cârnați, slănină, nu mi s-a întîmplat niciodată, nici la mici pe grătar, n-am nicio treabă, în schimb sushi mănânc cât pentru trei persoane. Într-un fel sunt norocoasă că m-am născut oarecum sclifosită.
3. Nu mai beau băuturi carbogazoase deloc, și când spun deloc așa e. Înainte adoram coca cola, o vreme am înlocuit-o cu cola zero ca să scap de ea. Apoi am descoperit că am gastrită și mi s-a interzis. Mi-e dor de ea uneori, dar nu-mi cumpăr niciodată, mai gust când merg la film cu fi-miu de la el din pahar, un pic. Dar atât.
4.  Fac două tratamente de curățare a feței pe lună, la clinica doctorului Iancu Morad, Luxury Aestetics, un Jet Concept cu aparatul Bio-jet ce curăță și hidratează în profunzime tenul, în doar 30 minute, prin puterea unui jet de substanțe active medicale și oxigen, cu rezultate eficiente.
   - exfoliază celulele moarte
   - îmbunătățește aspectul porilor dilatați
   - îndepărtează comedoanele albe și negre
   - îmbunătăţeste circulaţia sangvină
   - hidratează în profunzime, prin introducerea în straturile dermului a unor substanţe active, benefice pentru piele (acid hialuronic, proteine din caviar, aminoacizi, vitaminele A, C, E, acid glicolic)
   - crește elasticitatea pielii
   - atenuează ridurile fine.

Al doilea tratament este WishPro, de care sunt îndrăgostită. Niciodată nu am fost la cosmetică, am urât cu înversunare cosmetica aceea clasică unde o doamnă te aburea pe față apoi începea să-ți stoarcă bubele și să-ți pună măști preparate în castronele. N-am călcat niciodată și nici nu cred că m-ar fi putut convinge cineva să fac așa ceva. Nu mi se pare igienic. WishPro e o cosmeticiană din viitor, nu pune nimeni mâna pe fața ta direct, doar manipulează un mic aparat, sunt 3 capsule sigilate, prima face exfoliere, a doua curăță perfect tenul, a treia îl hidratează cu uleiuri și vitamine uleioase. E vis. N-am călcat la cosmetică niciodată să mă epilez din aceleași considerente, sunt nebună, dar nu suportam ideea că cineva topește ceară într-un bol, apoi mi-o întinde pe piele cu o spatula… De unde vin bolul, spatula? Nu m-a convins nici ceara viitorului...Procedeul în sine mi se părea scârbos. Am preferat epilarea cu cremă acasă, sau cu aparatul, până s-a inventat IPL și am scăpat de problema asta definitiv. E adevărat că am avantajul de a avea client de PR clinica Luxury Aesthetics a doctorului Iancu Morad de trei ani deja, unde pot să testez orice. Dar, din gama variată de tratamente, aleg doar ce mi se potrivește mie. Nu fac tot ce prind pentru că pot. Sunt selectivă și constantă. Și mai fac VelaShape de două ori pe săptămână, de o lună de zile, pentru că e un masaj foarte relaxant care mă scapă de celulită, pentru că dacă nu mă duc la Vela nu am timp destul să stau la povești cu fetele de la clinică de la Morad și mi-e tare drag să stau cu ele. Și-n final, fac botox o dată la 6 luni, pe frunte și la colțul ochilor. Nicio cremă nu e ca botox-ul, să fie clar, și am testat cam tot ce se poate. E mit că scapi de riduri cu vreo cremă, poate să fie ea bio sau profesională și să coste câteva sute de euro. Nu se întâmplă nimic pe fața ta, doar hidratează, estompează, dar nu dispare niciun rid, să fie foarte clar. Botoxul e singurul care te scapă de ridurile nedorite, și dacă e bine făcut, nu stai împăiat ca la muzeul figurilor de ceară. E o artă să știi să injectezi botox.

        5  Am norocul ca toate amicele mele să fie preocupate de cum arată, și pe interior dar și pe exterior, n-am prietene proaste și nici delăsătoare, ceea ce e minunat, căci nu ne lăsăm una pe alta pe tânjeală. Dacă suntem deprimate suntem capabile să ne ridicăm reciproc moralul, dacă suntem avariate sigur una dintre noi știe un remediu.

Și-am mai învățat ceva după 35 de ani, să-mi petrec timpul cu oamenii care îmi plac, să fiu selectivă cu job-urile mele și dacă simt că aș face acel job cu chinuri mari, alături de oameni care nu-mi plac, dacă simt că ar trebui să promovez ceva în care nu cred, să gândesc campanii pentru așa ceva doar pentru bani, mai bine renunț. Confortul meu psihic a devenit mai prețios decât banii. Și mă simt teribil de bine așa.