Pe Nina o cunosc de pe vremea când era PR Manager la Porsche România, la vremea aceea eu eram jurnalist, și luam lecții de la ea. Nina era plăcută, era caldă, comunicativă, știa să te facă să o placi, să te atașezi de ea. Dezvolta o relație de amiciție cu jurnaliștii cu care colabora profesional, te făcea ca respectând-o pe ea să respecți munca ei. Au trecut ceva ani de atunci, acum eu fac ce făcea ea cândva, ea se află în poziția de Marketing Manager la BMW România, aleargă între job-ul de aici, Londra și New York unde studiază.

Vara trecută, timp de trei luni de zile, weekend de weekend am fost la Mamaia, pentru că s-a deschis LeGaGa, pentru că am avut un contract de colaborare pe imagine cu hotel Iaki, pentru că așa a fost să fie. A fost prima vară din ultimii ani în care nu am plecat din țară pentru vacanță. La început mă încercau regretele, mai apoi mi-a trecut. Pentru că a fost vara în care m-am distrat mai ceva ca-n adolescență, vara în care am prins cel puțin 24 de răsărituri de soare dansând în club, vara în care la 5 dimineața mâncam gogoși calde la LeGaGa la piscină comandate special de Joshua pentru noi,

De ceva vreme mi-a încolțit în minte o idee, care probabil o să stârnească o mulțime de controverse. Îmi doresc foarte tare ca prietenul meu Cătălin Botezatu să candideze pentru alegerile europarlamentare. I-am spus și lui asta acum doi ani. Nu m-a luat în seamă, l-a bufnit râsul, dar n-a zis nu, ceea ce poate însemna, la cum îl cunosc, că nu e o idee rea. Iar eu sunt perseverentă.

Au trecut trei ani de când lucrăm împreună, trei ani în care nu am câștigat doar un client de PR, care sunt convinsă că va avea un parcurs ascendent, ci am câștigat și un prieten bun, pe care mă bazez în orice situație. Doctor Iancu Morad este medicul care încearcă să aducă medicina estetică într-o altă zonă.Într-o țară invadată de buze supradimensionate și sâni mai mari decât capul, el practică această meserie, artă i-aș spune eu, cu decență și bun simț, încercând să-și educe, să ne învețe că menirea ei e să corecteze, să îmbunătățescă aspectul natural al unei fizionomiei, nu să o modifice considerabil, să stopeze trecerea vremii, să ne dea încredere în noi fără să ne transforme fundamental. Nu e o artă să faci dintr-o femeie normală o păpușă Barbie, care ai senzația că scârțâie la fiecare mișcare. Nu e normal nici ca sânii unei femei să stea sub bărbie ca o măsuță de cafea adusă la pat. Și nu e normal ca buzele să fluture în vânt și atunci când le deschizi să atingă nasul.

M-a amuzat teribil zilele astea Elena Udrea, că în încercarea ei de a ne demonstra că e gospodină a gătit pe la emisiunile tv, fie plăcintă cu mere la Poveștiri Adevărate, fie cozonac la toate știrile. De fiecare dată cu pletele în vânt, fluturând în voie peste preparatul în facere. Mie îmi place Elena Udrea, dar nu-mi place pentru că e gospodină, îmi place pentru că e deșteaptă, pentru că e diabolică, pentru că deține tehnica de manipulare a maselor și pentru că și cei care o hulesc atunci când o văd cad în adorație, pentru că e o femeie mișto care are grijă de ea, pentru că arată bine, pentru că e șic, pentru că nu se lasă doborâtă de critici, e agresivă, consecventă.