E un serial la Pro Tv care pe mine m-a cucerit, Horațiu Mălăele joacă magistral, de la el m-am inspirat să dau titlul acestui post. Pentru că săptămâna mea trecută a fost un semi-coșmar. N-am mai scris aici, n-am avut chef și stare să fac nimic în general, 4 zile mi le-am petrecut zăcând la propriu, cu o stare ciudată de sfârșeală și neputință să fac orice, greață și lipsa totală a poftei de mâncare, analize peste analize. Care, culmea, ies mai toate bine. Peste toate aceste stări de rău ale mele a venit și vestea cu Cătălin, care plecase în Turcia cu ale lui, și-a făcut un control de rutină și a aflat că trebuie să se opereze. Veste bulversantă, neașteptată... Nu am vrut să vorbesc despre asta, nici să intervin în emisiuni, de altfel am făcut o pauză de tv de ceva vreme, în afară de filme și History unde mă uit cu fi-miu nu m-am uitat la nimic, n-am citit presa. Am ajuns la concluzia că se poate trăi și așa, că pot să-mi înfrânez curiozitățile mondene cu maximă ușurință măcar pentru o perioadă. Știam că pe tema operației lui Cătălin Botezatu se va specula mult. Prea mult. N-am vrut să fiu parte din comentariile astea. M-am limitat la a comunica doar cu apropiații noștri, oameni cărora le pasă real de el. N-aș fi scris niciodată despre asta, au comentat mult prea mulți, dar postul ăsta îl pun pentru că într-o seară, vorbind cu mama lui Cătălin la telefon, mi-a spus că a auzit pe nu știu ce post tv că familia și prietenii l-au abandonat acolo, că a fost prima dată în viața ei când a pus mâna pe telefon să intervină în acea emisiune dar cum niciodată în atâția ani de când el e în atenția presei n-a dorit să apară în media, și-a înfrânat pornirile și de această dată. M-a sunat pe mine să-și înece amarul și lacrimile. Imediat după ce el s-a internat și am aflat că trebuie să se opereze părinții lui au decis să plece în Turcia, am discutat cu mama lui pe tema asta. Nu vreau să intru în detalii. Vreau să spun doar atât, oamenii ăștia n-au avut somn și liniște, la fel amicii lui, el a fost cel care a decis că e mai bine să se odihnească, că e pe mâini bune și nu e necesară prezența lor, a noastră acolo. Nu fac această precizare pentru mine, pentru a-mi salva imaginea mea în ochii unor oameni de care, sincer, nu-mi pasă. Știu exact care e relația mea cu Cătălin și știu exact că el știe cât de tare îmi pasă de el. Fac această precizare pentru părinții lui, care ar fi plecat pe jos până la Istanbul să-i fie alături ca întotdeauna, oameni minunați, pe care media nu-i cunoaște și care nu doresc să fie cunoscuți. Oameni cărora le-a fost greu să accepte rugămintea fiului lor, dar n-au vrut să-i aducă un stres în plus. Iar el n-a făcut decât să-i protejeze.
