Cam cate rani poate sa panseze un suflet de om?

N-am scris despre #colectiv. Mi-e greu sa scriu despre #colectiv. E o poveste atat de trista, atat de greu de inteles, atat de nedreapta...greu de descris in cuvinte chiar daca ai abilitatea de a te exprima in scris. E povestea lor, a mea, a ta, a noastra. A tuturor celor care iubim sa ne distram, iubim viata, avem pasiuni, avem prieteni, avem bucuria de a trai. E genul de poveste care lasa urme adanci in sufletul oricarui om cu suflet. Nu-ti trebuie minte, nici sa judeci prea mult, iti trebuie suflet. Atat!

Povestea #colectiv, indelung mediatizata, care a marcat atatea destine, merge mai departe. Povestea #colectiv nu s-a terminat nici cand mortii au fost ingropati si nici cand parte din victime au fost externate. Nu s-a terminat si nu avem voie sa o lasam sa se termine.

 

Cei externati au nevoie de suport moral si material mult timp de acum incolo. Oamenii aia incep, o data cu plecarea lor din spital o noua viata, viata aia in care trebuie sa incerce sa uite ca au pierdut oameni dragi acolo, viata aia in care unii se trezesc singuri, pentru ca iubitul sau iubita nu mai sunt acolo, au ramas doar pozele si amintirile, crampeie de viata, viata aia in care incerca sa-si mascheze cicatricile fizice si psihice ca sa-si poata relua activitatile cotidiene, viata aia in care noptile se trezesc ingroziti de visele pe care le au, viata aia in care un tubulet de cateva grame de crema cicatrizanta (cum e Stratamed de exemplu) costa 120 lei si ajunge o zi, in care interventiile reparatorii care ii pot ajuta cat de cat sa uite costa o caruta de bani...Si statul nu le mai suporta. Viata lor e complicata, e greu de gestionat, e cu totul alta. M-am gandit mult la asta. Am ascultat vocea Marianei Oprea (Tedy) cand s-a trezit la Viena dupa o perioada lunga de coma. Fata aia frumoasa a vrut, cu vocea ei stinsa, sa multumeasca pentru suportul moral.

Ma gandesc des la apropiatii celor arsi, la Luciana Raducanu care e de luni de zile cu sotul ei in Anglia, care nu si-a mai vazut fetita de tot atatea luni de zile, care incerca sa fie tare pentru el intr-un loc strain, printre oameni straini, care incerca sa-si ascunda momentele ei de cadere, care traieste cu teama de a nu ramane singura cu ea si cu gandurile ei.

Ma gandesc la tatal lui Alex Hogea, la domnul Narcis care posteaza tot timpul pe facebook pozele fiului lui, o frumusete de baiat de doar 19 ani care a pierit intr-un spital din Viena. Care are putere sa solidarizeze cu “Impreuna rezistam”, grupul de suport #colectiv. Cata durere si dor ...cata neputinta, cum trebuie sa invete omul asta sa traiasca fara baiatul lui. Ai cum sa inveti asa ceva vreodata?

Ma gandesc la Andrei Galut, solistul trupei, care atunci cand s-a trezit din coma a aflat ca nu mai exista iubita lui si a postat o poza in care ea sta cu capul pe genunchii lui. Apoi a aflat ca nu mai e nimeni din trupa. Ca si-a pierdut colegii, prietenii, dragostea. Cam cate rani poate sa panseze un suflet de om?

Si pentru ca gandurile astea nu ne dau pace, nici mie, nici medicului Felix Popescu, un mare iubitor de rock, de cluburi de rock, de viata in general, marcat si el de poveste, care a avut prieteni acolo, din fericire toti scapati cu bine, am decis sa punem la dispozitie cele doua clinici ale lui de implant de par si sprancene tuturor celor care au fost afectati in incendiul de la #colectiv. Si nu numai pentru asta! Daca simt nevoia sa vorbeasca cu cineva, daca simt nevoia de sprijin moral, daca au nevoie de parerea unui alt specialist care sa-i ghideze catre alti specialisti in reconstructie, sa treaca cu incredere pe la dr. Felix. El e omul care isi doreste sa le fie alaturi. Stim ca mare parte dintre cei arsi au leziuni in zona capului, stim ca sunt peste 50 de oameni cu probleme in zona aceea, toti doritorii vor beneficia de interventii gratuite si supraveghere medicala cat au nevoie. Si de un mediu cald, prietenos. Este dorinta noastra sincera de a le fi alaturi. Noi atat putem. Fiecare dintre voi poate ceva! Pentru ca noi, ca si ei, suntem #colectiv si #nuuitamcolectiv. 

 

Ca atmosfera sa fie prietenoasa, ii pot scrie pe facebook.

https://www.facebook.com/felix.popescu.92?fref=ts

înapoi la partea de sus

Acest articol este proprietatea www.monicavlad.ro si este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrala sau partiala a continutului se poate face doar cu citarea sursei.
  1. Noutati
Eu, Gabriel Hennessey și primele mele poze artistice
“Elegantly nonchalant” sau povestea barbatului care nu si-a pierdut sarmul
Romanian Fashion Trends & Brands / Public Relations
Cam asa arata o dimineata perfecta!
Zece inele
Povestea unei afaceri de succes: arta de a implanta păr, gene și sprâncene

Cautare

© 2014 Monica Vlad. Toate drepturile rezervate.