Am început anul bine, frumos, mi s-au întâmplat multe lucruri frumoase, dar mi-a fost lene să scriu... sau mi-am găsit scuze de fiecare dată când mi-a venit în minte că ar cam trebui să fac asta constant. Întotdeauna execut cu strictețe sarcinile trasate de alții, pentru alții, dar când mi le trasez eu, mie, pentru mine... greu mă mișc.

Azi dimineață conduceam spre Absolut Nails, salonul Ralucăi Bădulescu, unde merg la manichiură, ascultam muzică evreiască, nu, nu sunt evreică, dar mi-am cumpărat din Cracovia un cd cu muzică veche evreiască pe care-l ador.

Când ne-am mutat în casa în care locuim acum, ne-a plăcut că această casă avea mansarda open space, cu baie proprie, practic un apartament cochet în aceeași casă cu noi. Ne gândeam atunci că Vlad o să crească și o să aibă nevoie de intimitate.

Am 38 de ani. Nu mă simt confortabil că trec anii atât de repede și nici nu îmi vine să-mi strig vârsta în gura mare, dar mi se pare ridicol să o ascund când am un băiat de 16 ani, mai înalt decât mine. Nici nu merg pe principiul că un rid în colțul ochiului e sexy. Nu sunt genul ăla de femeie. Ba din contră, mi-aș dori să se inventeze pilula anti bătânețe. Mi-aș dori să rămân blocată la 30 de ani.

E un trend mai nou cu bloggerii, au devenit un fel de persone râvnite în diverse anturaje, cu care e bine să te ai bine, e un trend să ne dăm cu părerea pe blog-uri dedicate, fie că avem studii sau nu în domeniile de care scriem, ba mai mult, companiile au început să fie atrase de evenimete cu bloggeri. Tot timpul m-am întrebat de ce, și nu sunt singura nebună.