Foarte multa lume vrea sa para ceea ce nu este!

Ce vrem sa parem?

1. Vrem sa parem bine imbracati, cu haine scumpe si cumparam mult, prost, suntem orasul campion european la vanzarea de copii provenite din China sau Turcia. Pentru ca daca nu ne permitem nu stiu ce poseta veritabila, trebuie sa parem ca ne-o permitem, si atunci poc achizitionam o facatura categoria AAAA plus. Dar din trei AAAA plus se face una buna! Ce ziceti de asta? Conteaza brand-ul, sa se vada ce e, sa se vada bunastarea, de parca bunastarea si calitatea unui om au stat vreodata intr-o amarata de poseta.
2. Vrem sa parem destepti. Ne punem statusuri in engleza, filozofam pe facebook de parca suntem intr-o competitie permanenta cu Paler si Cartarescu, incercam sa emitem citate premium de luat aminte. Multi dintre noi nu suntem in stare. Dar perseveram si ies asa niste ineptii... Dar de ce nu putem sa scriem corect in limba romana, fara floricele, in cuvinte simple, al caror sens il stapanim, ce simtim? Credeti ca un status compus minutios in limbaj elevat va va ajuta cu ceva la o intalnire fata in fata? Credeti ca status-urile de pe facebook se indexeaza in vreun CV? Nuuu! Cand esti sarac in cuvinte se vede, se aude. Se si citeste printre randuri. Asa ca, e un chin zadarnic!
3. Vrem sa parem din lumea buna! Care lume buna? Lumea buna e lumea in care te simti tu bine, e lumea ta reala, nu cea la care aspiri, nici cea pe care ti-o inventezi. Oamenii cu care faci poze disperat in dorinta de a demonstra ca te invarti intr-un anturaj select, ca frecventezi locuri in trend nu te ajuta cu nimic atunci cand ai probleme reale. Doar lumea reala iti e alaturi. Sindromul asta al imprietenirii cu forta e un must have al zilelor noastre. Vad tot felul de oameni care traiesc ca sa fie prieten cu X sau cu Y, nu pentru ca X sau Y e ce e, ci pentru ca e cine e. Si pentru ca da bine sa fie in anturajul lui. Pot sa inteleg si asta pana la un punct. Pana acolo unde cel nou intrat in anturaj incepe sa-si copieze idolul, sa-i imprumute gesturile, obiceiurile, nu intr-un mod constructiv, ci distructiv, pierzandu-si personalitatea. Incepe sa comande mancarurile care nu-i plac, pentru ca asa a vazut el ca se face, incepe sa poarte hainele care nu-i vin bine, tot pentru ca asa a vazut ca se poarta, incepe sa aiba gesturi care nu sunt ale lui, sfarseste prin a-si pierde in fiecare zi personalitatea. Si hai sa va zic ceva, oamenii cu personalitate fac de o mie de ori impresie mai buna decat oamenii fabricati. Pentru ca stiu sa fie unici intr-o lume de copii in trend.
4. Vrem sa fim acolo unde merg toti! Nu pentru ca ne place, nu pentru ca adoram inghesuiala si coatele in gura, nu pentru ca ne-am chinuit patru ore sa ne dichisim ca sa ne intre tocurile cele mai scumpe in nisipul de la Loft! Nu! Pentru ca acolo se da ora exacta a lui Versace de Romania. Pentru ca nu esti acolo, nu te saluti cu aia, nu existi. Ba existi. Lumea ta trebuie sa fie lumea ta oriunde te simti bine. Lumea ta poate sa fie si bodega de la colt cu mici serviti pe carton daca esti cu oamenii cu care te simti bine. Prestanta ta, felul tau de a fi, profesionalismul sunt cartea ta de vizita, nu locatiile in trend in care iti fatai incompetenta si frustrarea.
5. Vrem sa fim domni toti! Ce daca avem zece clase in palmares, ce daca am trecut pe la puscarie un pic, ce daca am debutat in afaceri furand masini sau carduri, astazi suntem smecheri si cei mai ravniti barbati. Pentru ca am ajuns la performanta de a fuma trabuc, de a avea bani de sampanie si de masa la club. Altfel, mintea a ramas la fel de aerisita ca-n trecut, se plimba lejera prin capul sec, dar e bine ca nu transpira. Domnii de azi sunt infractorii de azi. Puscaria a ajuns un punct forte in palmaresul unui barbat ravnit. Golania e o virtute. Daca iti impinge discret si-o palma peste gura pe care a doua zi o sterge cu un shopping de lux, e perfect. Nu inteleg lumea de azi. Vreau sa raman proasta in lumea mea in care ieseai cu un barbat atunci cand simteai fluturi in stomac, in care el e respect, e liniste, e confort, e iubire, la naiba!
6. Vrem sa fim doamne! Am uitat ca am avut o tinerete tulbure, care nu e de contestat, pana la urma traim exact asa cum ne dorim, dar sa ajungem astazi militante despre cum sa traim frumos, sa dam lectii de tot felul, sa tinem seminarii chiar unele dintre noi... e un pic prea mult! Sa uitam subit betiile si barbatii trecuti prin asternut... divorturile... depresiile... Sa devenim brusc niste modele? Niste modele militante? Nici macar sa fii curva nu mai e o rusine. Adica ce, esti proasta sa muncesti pentru 2000 lei pe luna, cand tu poti sa-i faci intr-o ora? Cum adica sa te trezesti la 8 sa pleci la birou? Exista ora 8 in cursul saptamanii? Credeam ca ora 8 e doar in weekend, si e ora aia la care te introci acasa din oras! Curvele de azi sunt fashioniste, sunt stiliste, sunt parada modei pe facebook si instagram... Curvele de ieri sunt nevestele care dau astazi povete despre cum sa asa, cum sa pe dincolo. Nu am nimic cu curvele. Nu am nimic cu nimeni in general. Am ceva cu oamenii care incerca sa para altceva. Am ceva cu oamenii care isi ingroapa trecutul imposibil de ingropat. Care se vor modele si se si cred modele de succes. Si incredibil, absolut incredibil, ajung modele.
7. Vrem sa fim mame perfecte! Vrem sa promovam ideea de mama perfecta! Nu exista mama perfecta! Nu exista modele de mame! Nu e o reteta universal valabila care functioneaza la orice copil, asa cum nu exista doi copii la fel. Ma dispera la propriu mamale care ajung sa vorbeasca numai despre copiii lor si despre cat de implicate sunt ele. Si care judeca alte mame ca nu urmeaza reteta lor. De parca ele au absolvit Sorbonna mamelor, si celelalte au facut studii la fara frecventa. Am ajuns sa ne crestem copiii din carti, sa le cumparam dezinfectant pentru perna! Alo, voua cine v-a dezinfectat perna cand erati mici?
8. Vrem sa fim toti oameni de cariera! Ne furam ideile, ne furam contractele, calcam in picioare prietenii de-o viata pentru cativa bani in plus la remuneratia lunara. Uitam ca pe lumea asta cele mai importante sunt relatiile interumane, nu banii. Ca banii se duc asa cum au venit, dar respectul, amicitia, bunul simt raman acolo, undeva, si mai devreme sau mai tarziu isi aduc infinit mai multe beneficii in timp.

As putea sa scriu multe despre trend-urile lui 2016. As putea sa scriu mult despre trendsetter-ii lui 2016. As putea sa nu ma mai opresc din scris depre ipocrizie, proasta crestere, falsitate, lasitate, parvenitism in asa zisa lume buna. Oameni mici. Prea multi oameni mici. Care inca mai sper ca o sa creasca!