Îmi place campania Vodafone cu oameni normali, cum dau ei casting-uri printre ciobani, mai apoi printre șoferi, găsesc băieți simpli dar cu charismă, care au ceva-ul ăla care prinde la public. Reușesc să facă din oameni normali vedete în foarte scurt timp. După ce Ghiță Ciobanul a ajuns vedetă națională, acum l-au descoprit pe Adrian Oprea Șoferul, care își iubește prietena „câte oi are Ghiță Ciobanul” și nu numai.

Daca am privi viata ca pe un dar, daca am constientiza in fiecare zi ca nu e un dar vesnic, ca tocmai de aceea trebuie sa-l pretuim, daca am face din fiecare moment bun sau prost un eveniment, daca am incerca sa gandim optimist chiar si atunci cand cele mai negre ganduri ne intuneca mintea...sunt convinsa ca am trai intr-o armonie perfecta cu noi insine.

De ceva vreme ma uit in jurul meu si constat cu stupoare ca multi dintre apropiatii mei au momente grave de cadere, de depresie, de tristete, de nemultumire, de frustrare, sunt neimpacati cu ei insisi. Goana asta in lumea urbana plina de haos si de griji, goana dupa un job mai bun, dupa bani mai multi, dupa imagine, dupa suprematie, dupa celebritate, dupa orice...parca nu se mai termina niciodata.

Mi-am propus acum cateva luni sa tin un fel de jurnal de opinie pe site-ul asta al meu, si uite ca, prinsa in valtoarea vremurilor nebune pe care le traim, ahtiata sa fac cat mai multe in cat mai putin timp, am neglijat total www.monicavlad.ro, un site pe care mi l-am dorit foarte tare. Revin astazi pentru ca vreau sa spun aici povestea cartii mele despre Bote, despre o parte din viata lui.

Am lasat sa treaca o vreme ca sa se sedimenteze un pic toate aceste evenimente in mintea mea, sa le redau fara sa mai fiu prinsa in euforia conferita de succesul pe care noi doi l-am avut. Mult mai mare decat am sperat. Multa lume m-a intrebat lucruri la care nu am apucat sa ma gandesc, ce am simtit in zilele alea in care am facut turul Romaniei cu lansarile, ce am castigat si ce am pierdut, de ce m-a ales el pe mine, multe intrebari interesante. Pana sa iasa cartea pe piata am simtit ca ma grabesc prea tare, ca am stat zece ani si acum fac totul in viteza, parca voiam sa o mai tin o vreme, sa o citesc si recitesc de mii de ori, mi se parea ca are lipsuri, ca unele pasaje trebuie scoase, altele completate.