Como, Lugano si Bellagio - unde lumea e buna pentru ca asa e ea!
- Scris de Monica Vlad
- Trimite prin e-mail
Revin pe blog, e clar, n-am nicio sansa sa fiu un blogger de succes la cat de rar scriu. Dar de data asata scriu pentru ca eu, la randul meu, am citit pe multe blog-uri depsre Como, Bellagio si Lugano inainte sa plec. Asa am descoperit locuri interesante, mai putin turistice. O combinatie de afaceri cu placere, asa a fost vacanta mea de aproape o saptamana.
Am fost de multe ori la Milano, dar nicioadata la Como…celebrul lac Como unde Clooney a ales sa isi cumpere o resedinta de vara, nici la Bellagio, orasel de o frumusete rara care a dat numele unui celebru cazino din Las Vegas, astazi mai celebru ca oraselul in sine.
Am ajuns noaptea la Como, am ales sa ne cazam la Le Stanze del Lago, chiar langa Domul din Como, pentru ca eu ador sa ma cazez central de cand ma stiu, sa fie forfota pana tarziu in noapte, sa umblu mult si pe jos, dar in acelasi timp sa pot sa arunc pungile cu cumparaturi pe geam in camera si sa mai dau un tur:). La parter aveam unul dintre cele mai bune restaurante din Como, unde se gatea senzational, la doi pasi stralucea lacul, pe care chiar daca nu-l vedeam din balcon il vedeam in fiecare dimineata la cafea. Asa ca alegerea mea a fost perfecta cu gusturile mele. Nona, proprietara, m-a rugat sa recomand rezidenta ei, a zis ca romanii sunt calatori simpatici si civilizati, si ca-i plac tare mult, si o fac cu drag, e un loc frumos, cu poveste, vechi si cochet, apartamentele sunt spatioase, au semineu, si chiar daca e vara, semineele dau o stare de bine oricarei locuinte.
Am batut toate strazile din Como, am trecut oraselul in lung si-n lat, am poposit ore pe terasele superbe mutandu-ne de la una la alta, m-am uitat cu admiratie dimineata la doamnele impecabile, trecute bine de 50 de ani, imbracate impecbil, cu un bun gust desavarsit, coafate, m-au uitat la ele si le-am pozat, eram fascinata de cat de frumos stiu unele femei sa imbatraneasca. Dichisite, fine, delicate, parea cumva ca sunt nascute cu bunul gust si cu cochetaria in sange. Imbracate simplu, cu ceasuri scumpe si bijuterii putine dar opulente, inele mari, sau bratari, cu ochelari de soare sic si mirosind a cele mai sofisticate parfumuri, isi incepeau dimineata la cafea pe terase salutandu-se cu toata lume. Ma intrebam uneori daca se trezesc si merg la coafor, sau stapanesc ele stiinta coafatului acasa care mie imi lipseste cu desavarsire. Si am mai vazut ceva la doamnele mele din Como, bucuria de a trai in ochi, n-am vazut teama de batranete, nu exista asa ceva in mintea lor. Din asta mi-as dori sa invat…
As putea sa scriu mult pe tema asta, dar va las sa va uitati la pozele mele de care sunt tare mandra. Mi-ar fi placut sa stau de vorba cu aceste femei fascinante, cu fiecare in parte, dar era totusi vacanta mea si am zis sa las naravurile vechi de ziarist la o parte. Daca ajungeti in Como sa luati funicularul sa urcati pe Brunate, dar nu numai pentru priveliste, acolo privelistile sunt de tablou la tot pasul, ci sa mancati pastele lor traditionale din faina de malai cu funghi porcini, Malfati se numesc. Sa mancati si mamaliga lor cu multe feluri de branzeturi la Trattoria del Cacciatore. Eu sunt si un calator gourmet, cice asa se cheama in limbajul modern, ma documentez despre preparatele specifice zonei, ma documentez pe site-uri de calatorii si aflu de la alti turisiti locuri interesante unde se gateste bine. Imi place mancarea buna!
Dupa doua ore pe vapor, la soare, la plaja, ajungi la Bellagio un orasel intim care parca e pictat, cu stradute in trepte, pline de magazine mici, terase la vedere sau ascunse, magazine de artisti locali, galerii de arta. Bellagio e viu si vesel, mie mi-a dat senzatia ca e un tablou in care se misca personajele, de o frumusete rara, de oriunde te-au uita in jurul tau e verde de la vegetatie, albastru de la lac, rosu de la muscatele curgatoare, roz de le leandri imensi…E un loc care trebuie vazut mai ales ca e la doi pasi de noi, avionul spre Milano e ieftin, iar cazarea acolo exista pentru toate buzunarele si pretentiile. Va recomand cu drag Como si Bellagio, mai lasati Turcia all inclusive, se mananca mult si faci zilnic acelasi lucru, bucurati-va inima cu destinatii de vara care au tot, peisaj, soare, apa, povesti, pitoresc, bun gust, unde se poate si manca bine, sunt restaurante de sute de ani cu traditie serioasa culinara, unde se pot vizita locuri fascinante.
Din Italia am trecut in Elvetia cu trenul, impecabil, silentios, pentru ca avea statie la outlet-ul de langa Lugano, la Fox :)…Daca sotul meu avea treaba si intalniri, si eu aveam treaba mea, sa ma intalnesc cu Fox :), ceea ce am si facut pret de jumatate de zi. Si as mai vrea! Despre Fox cititi pe net, nu e cel mai mare outlet dar e gandit ca un mall, asta il face comod de vizitat, si e imposibil sa nu va atraga ceva privirea.
In Lugno am locuit la un hotel vechi, situat in Paradiso, asa se numea cartierul, care apartine unei familii de rang nobil, un hotel de la 1810, o bijuterie arhitectonica decorata un pic kitsch-os. Mai tarziu am inteles de ce, hotelul apartinea lui Lord Tillington si sotiei sale de origine marocana, care in unele seri intra in bucatarie si gatea mancaruri din tara ei pe care le servea oaspetilor din restaurant. Ea era responsabila si cu parte din decoratiunile care nu-si aveau locul acolo.
Hotelul era fix pe malul lacului, cu vedere la lac. Perfectiunea peisajului din fata mea imi taia resuflarea in fiecare dimineata. A fost prima data cand eu in vacanta ma trezeam la ora 6, deschideam larg usile spre terasa si doua ore stateam la cafea, nu ma mai saturam sa privesc lacul, muntele Bre, oamenii, aleile perfecte, florile parca aliniate pentru apelul de dimineata, mirosul de leandri infloriti si de verde…
Pe de alta parte, interactinuea cu oamenii de acolo, cu elvetienii, m-a facut sa ma gandesc cu cate sanse pleci in viata cand te nasti intr-o tara ca a lor. Toti sunt educati, toti vorbesc minimum patru limbi straine, pentru ei, elvetienii din Lugano, nu exista notiunea de “grija zilei de maine”, nu s-au confruntat niciodata cu asa ceva, poarta cu nonsalanta ceasuri scumpe fara sa fie opulenti, fara sa le schimbe ca pe sosete, colectioneaza Rolex-uri din 1930, sunt cumparatori de haine de brand pentru ca respecta si cunosc istoria din spatele acelor brand-uri, si pentru ca le poarta de mici, conduc masini Porche sport mai vechi sau mai noi, calatoresc mult. Au o eleganta innascuta! Asta nu se cumpara, nici nu se dobandeste, e… sau nu e!
Elvetia e scumpa, mult mai scumpa decat Italia, dar e alta lume. Lumea oamenilor educati! In care e atat de confortabil sa te misti!
Acest articol este proprietatea www.monicavlad.ro si este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrala sau partiala a continutului se poate face doar cu citarea sursei.
