Daca am privi viata ca pe un dar, daca am constientiza in fiecare zi ca nu e un dar vesnic, ca tocmai de aceea trebuie sa-l pretuim, daca am face din fiecare moment bun sau prost un eveniment, daca am incerca sa gandim optimist chiar si atunci cand cele mai negre ganduri ne intuneca mintea...sunt convinsa ca am trai intr-o armonie perfecta cu noi insine.

De ceva vreme ma uit in jurul meu si constat cu stupoare ca multi dintre apropiatii mei au momente grave de cadere, de depresie, de tristete, de nemultumire, de frustrare, sunt neimpacati cu ei insisi. Goana asta in lumea urbana plina de haos si de griji, goana dupa un job mai bun, dupa bani mai multi, dupa imagine, dupa suprematie, dupa celebritate, dupa orice...parca nu se mai termina niciodata.