Prima croaziera din viata mea...

Am sa si motivez de ce. Eu am fost foarte sceptica, nu prea imi doream aceasta calatorie, am intrebat toti prietenii care au fost, toti ziceau “du-te, du-te”… astia mai vor sa si rada de mine uneori, avem niste glume mai proaste intre noi, asa ca nu poti sa pui baza pe ce zic ei mereu. Asa ca am intrat pe tot felul de forumuri, de blog-uri cool si ce sa vedeti, nu am gasit chestii care imi satisfaceau miile de intrebari pe care le aveam in cap. Pe site-urile celor plecati pe barter n-am intrat, ca sa fiu cinstita, pentru ca era evident ca vor scrie doar de bine.

Nu va ganditi ca mi-am cumparat aceasta croaziera, inca sunt adepta vacantelor agitate, in orase mari, nu ma incanta calatoriile in insule, oaze de liniste, nu ma pot bucura doar de peisaje, vreau si bucuria strazii si nebunia noptii daca se poate. Si mai am mult de vazut in zona asta. Dar, sotul meu a castigat o croaziera de 5 stele pe Vision of The Seas de la Royal Caribbean la lansarea masinii Bentayga in Romania. Ce sa faci daca suntem mondeni si omul e norocos! Catalin Botezatu, acest calator neobosit care a bifat toate vasele mari de croaziera, si tot mapamondul in general, era partenerul nostru de drum in aceasta calatorie. A incercat saracul sa imi explice “o sa iti placa, pisi, o sa vezi ca e minunat sa te culci intr-un oras dintr-o tara si dimineata sa te trezesti in alt oras din alta tara… e lux, sunt spectacole superbe, e lume frumos imbracata, vizitezi mult intr-un timp scurt fara sa te oboseasca drumul, e o placere”.

Eu… ma vaitam de zici ca plecam la Gaesti cu personalul. “E prea multa apa, nu pot sa vad atata apa, am rau de mare, mie mi-e rau si pe ponton miscator in Delta, am auzit ca sunt numai oameni batrani, e vacanta pentru pensionari, mi-e frica de batranete, daca e furtuna”… l-am capiat ca nici nu stiu cum m-a suportat. Sincer, am momente cand ma intreb si eu cum ma suporta! Cosmin isi dorea mult aceasta calatorie. Isi dorea sa mergem la fiorduri... gheata cu stanci si cu apa, ceva de vis. "Pe mine la fiorduri nu ma prinzi, am traume de la Titanic, nu vreau sa fac ca Fervexul in apa cum a facut DiCaprio la final de film". Asa ca hai in Europa, Grecia, Italia, Croatia, mi se parea mie ca astea sunt.

Nu mai bat campii, m-am vaitat vreo doua luni pana am ajuns in avion, am coborat la Venetia si de acolo am urcat pe Vision of The Seas. Hotel plutitor direct! Lifturi fara numar, restaurante si a la carte si all inclusive, baruri, cinematograf in aer liber, cazino, sali de spectacole, SPA, sala de sport, pista de atletism pe punte, piscine afara si interioare...cam tot ce poate avea un resort de lux.

Am avut o camera mare, cu pat dublu si o zona cu canapea si masuta de cafea, cu birou, spatioasa, balcon frumos, larg. Mi-era frica sa nu stam intr-o debara cu hublou, unde bate valul in geam. Am scapat de frica asta! Primul impact a fost iesirea din port si instructajul. E senzational cum se saluta mastodontii astia de nave la plecare. La inceput ma simteam ca un explorator (nu ca am explorat vreodata, dar asa cred eu ca se simt exploratorii), am fost si colo, si colo, la cazino, la baruri, sa vad piscinele exterioare si interioare, sa vad sala de teatru… sincer, e fascinant ca asa ceva pluteste. Am citit si rascitit... greu de inteles cum pluteste un hotel. Pentru ca eram intr-un hotel de 5 stele foarte frumos cu care aveam sa ma misc de colo pana colo. Cine va spune ca nu se misca deloc, un pic va abureste, nu se misca neaparat, mai degraba trepideaza asa, constant! Dar e o senzatie cu care te obisnuiesti repede. Mi-am lipit imediat ce am ajuns in cabina un plasture de rau de mare pe burta, am luat un Cocculin, si-n prima seara am baut sticla de sampanie trimisa de Royal Caribbean, compania care ne trimisese in aceasta croaziera VIP, ca sa nu stiu de la ce sunt ametita. Am dormit perfect!

Sa bei sampanie pe balcon noaptea, sa auzi marea aia infinita cum freamata, sa nu vezi tarm nicaieri, e o senzatie care... mi-a placut mult de tot! Am dormit cu draperiile deschise si m-a trezit rasaritul pe mare. Incredibil de frumos si greu de descris in cuvinte. Mi-am mai pus un pahar de sampanie, am tras aerul diminetii in piept, si m-am bucurat de peisajele minunate pe care le vedeam in larg. Ne apropiam de Kotor.

A doua zi nu stiu cum a trecut timpul. In primul rand nava avea in staff, in pozitiile fruntase romani de-ai nostri, Mariana Saldhana era sefa pe restaurante, Alex Vintu pe toate barurile, iar Adrian Theodoru, era directorul hotelului. Ne-am imprietenit imediat, nisti oameni minunati care ne-au rasfatat maxim, alaturi de care am ras mult, am povestit si mai mult, si am aflat cam tot ce ascunde o nava in back deck.

Capitanul, un polonez foarte simpatic, si un barbat foarte aratos, Marek Slaby, ne canta seara Bon Jovi. Nu va ganditi ca nava aia avea nevoie de prezenta lui 24 de ore din 24 la carma. Asa am crezut si eu, ca e nebun ca a plecat de la carma. Ce sa vedeti, s-a schimbat mult de la "Toate panzele sus" incoace. Are un echipaj de tipi mega destepti, i-am cunoscut pe toti, si este atat de bine controlata tehnic, ca ramai mut de uimire. Impreuna cu Catalina Jaques, si ea membru marcant al staff-ului, tot romanca de-a nostra dar casatorita cu american, am intrat in dedesubturile navei. Am fost in zona in care se recicleaza absolut tot ce se arunca, pet-urile de plastic, dozele de aluminiu, textilele, hartia, o uzina sub nava, unde era o curatenie impecabila. Am fost la mecanicii de pe nava, am fost in depozitele alimentare… si am fost si la capitan. Unde sunt sigura ca multe doamne de pe nava visau sa ajunga pentru ca avea o groaza de admiratoare. Adevarul este ca e un barbat sarmant. Fata de actor de Hollywood, carisma, uniforma, si mai si canta rock… cam tot ce trebuie ca sa franga inimi in larg. Dar casatorit cu o femeie frumoasa! Cosmin a si claxonat (nu stiu daca asa se cheama). Prea tare! Am marit nave pe GPS si am vazut cum se numesc si unde se duc. Ne-a povestit tot despre cum se manevreaza.

Asadar calatoria mea pe vas a fost senzationala. Am prins si mare agitata, si valuri de patru metri, si ploaie, dar m-am bucurat de aceasta calatorie ca un copil de o jucarie noua. Mi-a placut la nebunie ca am adormit in Italia si m-am trezit in Grecia la Mykonos, mi-a placut mancarea, am mancat prima data in viata mea melci, am baut cele mai rafinate feluri de sampanie gratie lui Alex, am petrecut seri minunate alaturi de romanii nostri din staff de care m-am simtit tare mandra. Tineau in mana mastodontul ala, erau impecabili organizatori fiecare in domeniul lui, o echipa de profesionisti in fata carora ma inclin cu admiratie. Tare fericita am fost cand au prezentat echipajul si-n frunte, acolo, erau trei romani. I-am ovationat si aplaudat pe toti trei cat am putut de tare.

Intr-un rezumat scurt, am avut tot ce mia-m dorit: piscine interioare si exterioare, SPA, acrobati, spectacole de teatru si cabaret, seri tematice in care ne imbracam dedicat, doamne in rochii de seara si barbati in smoking pe care imi placea sa-i admir, cazino (unde puteai sa fumezi), petreceri cu concursuri haioase la care ne tavaleam de ras, am vizitat locuri noi, plus ca am fost insotita de doi barbati frumosi. Cei mai frumosi de pe vas.

Lasand gluma la o parte, a fost una dintre cele mai frumoase vacante traite de mine. Nu voiam sa ma dau jos! Am ajuns mai mult tarata pe vas si m-am dat jos tot cam asa. Mai ales ca Vision-ul pleca din Europa pe Emirate (Dubai… Abu Dhabi) si alte tinuturi arabe, cu acelasi echipaj minunat pe care am avut bucuria sa-l cunosc. Am ramas prieteni si vorbim tot timpul. CU Mariana Saldanha m-am vazut recent la Brasov, cu Alex o sa ma vad zilele astea. Am vizitat in fiecare zi locuri noi, porturi noi, orasele noi, am vazut in sapte zile cat n-as fi reusit vreodata sa vad cu alt mijloc de locomotie. Fara sa fiu obosita ca am mers nu stiu cat de la o destinatie la alta.

Asa ca daca aveti teama de apa, teama ca e o vacanta pentru oameni trecuti de prima tinerete, teama ca va veti plictisi, teama de rau de mare, uitati. Nu am mai luat pastile de a doua zi. Nu am avut stare de vertij, desi mi-e rau si pe hidrobicicleta daca sta pe loc…

Calatoria asta mi-a umplut sufletul de bucurie. Vreau pe vas maine daca se poate!