Piatra Neamt: istorie, mancare delicioasa, mestesugari si traditii nealterate...

In tara asta sunt multe locuri de poveste, cu poveste. Se vorbeste putin despre ele. Lipsa de informare ne-a facut pe noi, romanii, sa ne aventuram in a cunoaste meleaguri straine despre care sa povestim cu maxim entuziasm la intoarcere, de parca e ceva de neimaginat. Era firesc sa fie asa, veneam din vremuri in care planurile de calatorie se rezumau la a merge la munte iarna si la mare vara, in tara noastra. Despre trecut granita, nici nu incapea discutie.
De cativa ani incoace, generatia tanara a avut dorinta sa cunoasca Romania cool. Pe mediile de socializare, oameni urbani, cu educatie, au inceput sa posteze locuri frumoase din tara asta pe care le descopereau, de la ei a ajuns informatia la altii, cam din acelasi mediu, si uite asa, locuri unice, aparent uitate de lume, au ajuns in trend. Asa am aflat eu, de exemplu, despre Conacul lui Maldar, despre Stana Tarle, despre Ursa Mica, despre Castelul de Lut Valea Zanelor, despre frumoasa vila Le Chalet des Reves din Sinaia, despre Atra din Doftana…
Eu, la randul meu am vorbit despre Pensiunea Mai de la Rasinari, si prieteni de-ai mei au ajuns asa, acolo. Mediul online a reusit performanta de a promova turismul romanesc mai ceva ca inaltii oficiali desemnati pentru asta. Pe ei nu-i ascultam, nu-i MAI ascultam, ei si-au pierdut de mult increderea de a fi ascultati si luati in seama. Ba avem minister, ba nu avem. Cert e ca, pana una alta, de Viscri am auzit de la Printul Charles nu de la vreun inalt demnitar roman. El si-a luat casa acolo, ai nostri isi iau prin St. Maarten si Monaco.
 
 
 
Anul asta am descoperit Piatra Neamt, la pas cu doi prieteni am ajuns, pentru prima data, spre rusinea mea, intr-un oras care are un potential turistic urias. Am ajuns la Curtea Domneasca, sus pe Cetate, am ajuns la Casa lui Nica de la Humulesti, am ajuns si la SPA in Piatra, si la un hotel frumos din centru, si la cateva restaurante dragute si cochete, facute cu mare bun gust…Am fost calator in Piatra Neamt. Si m-am intrebat, de ce oare pana acum nu am avut nici macar tentatia de a veni in acest oras? Pentru ca ne fixam in minte niste destinatii de “turma”, si o luam orbeste numai intr-acolo. De ce sa nu ne bulucim pe DN1?  Pai de ce? De ce sa nu ne dam check-in in Poiana? Nu e pacat de investitia in costumul de schi de firma, in care nici macar nu schiem? Le facem si pe astea ca sa ne mentinem in “trend”, dar hai sa experimentam si altceva. 
 
Iarna asta, la Piatra Neamt, s-a organizat unul dintre cele mai frumoase targuri de Craciun din tara, cu ajutorul Consiliului Judetean Neamt si a Centrului pentru Cultură și Artă "Carmen Saeculare". Anul asta, Curtea Domneasca a fost decorata ca in povesti, chiar ca in povesti, mi-a amintit de orasele austriece unde ani la rand am admirat cu invidie povestea de Craciun a strazii, si imi doream sa o vad transpusa si la noi. Vin fiert, colaci, mestesugari, patinoar, copii rumeni in obraji, veselie pe strazi… mancare buna, sarmale aburinde, poale in brau…muzica, despre asta a fost targul de Craciun de la Neamt.
 
 
 
Sigur, s-au gasit carcotasi care au zis ca mai bine se facea nu stiu unde, ca nu au avut oamenii loc la concert la Smiley, astia o sa se gaseasca tot timpul, ca daca e aglomeratie nu e bine, daca nu e nimic iar nu e bine. Nu exista loc mai frumos pentru un Targ de Craciun cum e Curtea Domneasca de la Piatra Neamt. Nu exista! E ca un desen dintr-o poveste veche. E ca un orasel ascuns de vremuri care prinde din nou viata. E pur si simplu feeric. Faptul ca oraselul asta a fost un furnicar frumos de muzica buna si veselie, faptul ca pe strazile lui a mirosit a vin fier si a mere coapte, faptul ca oamenii au infruntat gerul pana tarziu in noapte ca sa cante si sa se bucure de pleiada de artisti romani, de toate felurile, care a urcat pe scena aia, pe mine ma face un roman fericit. Sunt convinsa ca reusita acestei tari sta si in promovarea locurilor frumoase pe care le are. Stiu ca turismul ajuta toate afacerile, mai mari sau mai mici, din zona respectiva, sa infloreasca. 
Dupa excursiile mele la Neamt m-am intrebat sincer, de ce nu am ales eu niciodata Neamtul ca destinatie de iarna? Si mi-am raspuns singura: din lipsa de informare! 
 
înapoi la partea de sus

Acest articol este proprietatea www.monicavlad.ro si este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrala sau partiala a continutului se poate face doar cu citarea sursei.
  1. Noutati
Colectia BIRDS by Catalin Botezatu, prezentata la Titanic Deluxe Belek
Cam cate rani poate sa panseze un suflet de om?
Daca maine se reconstruieste Bamboo, imi arunc tocurile de “pitipoanca inculta” si ma ofer voluntar sa car caramizi
Prima croaziera din viata mea...
Te iubesc cât e Vuittonu’ meu de mare!
Ce fac să mă mențin în formă?  Îmi conștientizez vârsta

Cautare

© 2014 Monica Vlad. Toate drepturile rezervate.