Și a fost vară...

Vara noastră însemnă de doi ani, de când Cătălin și Joshua au deschis, pe malul mării, LeGaGa. Pentru mine și Cătălin vara înseamnă și IAKI, unde chiar e acasă, tot de doi ani el e brand ambasador acolo, iar eu sunt acolo unde e el, déjà s-a obișnuit toată lumea cu asta, și eu m-am obișnuit să mi se spună “Monica lui Botezatu”. IAKI e acasă, avem confesiuni cu personalul, fetele de la recepție ne văd în toate stările, când ieșim eleganți ca din cutie seara și revenim uzi fleașcă dimineața, ne zâmbesc complice, chelnerii ne răsfață, ce să mai zicem de doamnele de la bucătărie, avem niște amintiri cu aproape tot personalul de acolo, și el cu noi. Se bucură când ne văd, și e o bucurie reală, pentru că noi, gașca asta care mănâncă sarmale de la toate nunțile de la IAKI (chelnerii, dragii de ei, au grijă de noi și ne păstrează), suntem chiar simpatici. General Managerul hotelului Anca Nedea are o calitate imensă, de fapt are multe calități, dar asta e una dintre ele, știe să își aleagă personalul, oamenii de acolo sunt calzi, sunt plăcuți, știu să te facă să te simți în largul tău, ca într-o familie, nu sunt rigizi, nu sunt nici perfecți, dar sunt atât de mișto.

Vara noastră e oarecum rutină, la LeGaGa suntem de joi până duminică, fie pe plajă, fie la restaurant, fie în club...iar duminica ne adunăm la o masă în portul Constanța unde toată lumea mănâncă pește. Avem deja o rutină a noastră din care e greu să ne scoată cineva, suntem aceiași, cu mici variații, ne cunoaștem cu bune, cu rele, facem glume mai inspirate sau mai proaste, dar ne simțim minunat împreună. E a doua vară ce abia a trecut și eu mă gândesc deja cu nostalgie la nopțile noastre lungi și la diminețile de pomină, la prăjiturile mâncate în exces pe terasă la IAKI la cele mai nepotrivite ore (aici Botezatu e tartorul), la dezbaterile noastre pe cele mai idioate teme (v-ați minuna câte tâmpenii putem să povestim și cât râdem și v-ș și exemplifica să vă amuzați și voi, dar e o vedetă printre noi și nu se poate), cum ne ciocănim la uși să ne întrebăm unii pe alții dacă suntem bine îmbrăcați, dacă suntem destul de slabi... Avem tot timpul medicul de frumusețe cu noi, pe Morad, așadar dacă ne încearcă depresia... o injecție cu botox și ne revenim. Aș putea să scriu un roman despre verile noastre, fiecare personaj e interesant, complex, mișto. Despre Bote ce pot să spun, el e când “dom’ profesor” pentru că ne ține uniți și ne duce în tabără la LeGaGa vară de vară, când “Pisi”, pentru că așa ne alintăm reciproc, când “BoteZeu”, e un zeu al distracției când are el chef. În ordinea numerelor de pe tricou urmează Adriana și Marian Mirică, prietenii lui Cătălin stabiliți la Londra, deveniți și prietenii noștri, niște oameni foarte mișto, foarte calzi, buni la suflet, fără de care vara n-ar avea niciun farmec.

Ce ne-am face fără glumele lui Mirică, șicanările lui cu Cosmin al meu, dansurile lor unice și inconfundabile... Ce ne-am face eu și Adriana fără să admirăm fetele care vin în club să-i caute de parcă nici n-ar fi însurați de o sută de ani, de parcă noi am fi surorile, nu nevestele... Și știți ceva? Noi ne amuzăm de asta, n-avem gelozii, vara noastră e toată un râs și-o caterincă. Joshua este un alt personaj, are cele mai tari glume, cel mai acid umor, e genial și greu de reprodus în scris, pentru că felul lui de a vorbi e o poveste în sine. Despre Morad am scris deja, e medicul nostru, când nu ne face tratamente de frumusețe, ne pune comprese cu gheață când facem insolație, acum că a deschis cabinet și la Constanța e perfect, are și perfuzii în caz de epuizare prin dans... Anca Nedea Pavel e cel mai sexy GM de pe litoral, dar și cel mai deștept, având în vedere că eu primesc vara zeci de telefoane să fac rezervări la IAKI și nu sunt niciodată camera libere, ba chiar sunt rezervări în așteptare în fiecare weekend. Despre Anca am mai scris, e altfel de GM, un GM de la care mulți GM-eri ar trebui să ia notițe, vinde femeia asta orice. E maestră. Suntem mulți, e Relu, soțul Ancăi, un munte de om de o bunătate inimaginabilă, Mircea Bărbulescu, sarea și piperul distracțiilor (care m-a învățat să merg pe tocuri în piscine plină cu apă), Vica Jigulina, DJ-ița găștii, altă caterincă de fată, rusoaica mea parteneră de prăjeală matinală și de shot-uri, din când în când apare în peisaj și Ana Maria Cornea, sau Corneta, sau Cornish, cu râsul ei inconfundabil, o explozie de veselie și optimisim, de anul acesta echipa i-a adoptat pe Maria Simion, zisă și Lolita, altă nebună ca să zic pe românește, care ori se distrează ori nu, și pe motociclistul îndrăgostit.

Și fi-miu. Vlad e new entry în gașca LeGaGa. După câteva weekend-uri petrecute cu noi a zis “mami, ai niște prieteni geniali, mega caterincă, eu nu mai lipsec niciun weekend de la LeGaGa vara viitoare, vă distrați într-un mare fel. Îmi plac toți.” Și când un băiat cool de 16 ani zice asta, înseamnă că suntem chiar tari, pe bune!

La începutul verii, eu și Cosmin ne gândeam să alegem o destinație de vacanță, o altă mare ca să zic așa, măcar pentru o săptămână. Parcă nu ne-a venit, cred că vara nu e despre destinații, e despre prieteni, iar veri ca-n România, ca la mare cu ai noștri eu n-am trăit niciunde în lume.

Sunt mulți despre care aș vrea să scriu să le mulțumesc într-un fel că-mi fac verile frumoase, personalul de la LeGaGa, Ramona care știe exact ce bem, cât bem, cum facem când bem, Nonis G Nonis... finu’ adică, care ne salută de la platane și care ne-a făcut nouă fetelor imn, “Lăsați femeile să facă ce vor”, Catalin Dj Tense, Radu Tarkan, Adi Popescu... Betty... mi-e și teamă să nu omit pe cineva pentru că oamenii ăștia, toți, prin felul lor de a fi, ne fac să revenim acolo cu cel mai mare drag vară de vară.

LeGaGa e cea mai frumoasă locație de pe litoral, e impecabilă, e albă, e elegantă, are plaja luminată noaptea, din club, de oriunde, poți vedea răsăritul, are cele mai frumoase foișoare din lemn. Dar și oamenii de acolo o fac să fie specială. LeGaGa nu mai e doar un loc, a prins viață pentru noi, vorbim despre ea ca despre o amică de care ne va fi dor. Pentru că deja ne e dor de ea, dor de gașca noastră, de răsărituri, de shoot-uri, de prăjituri și sarmale, de bârfe și caterinci... de vară.

Și-nchei spunând ceva ce am mai spus mai devreme, ce am învățat abia anul ăsta... vara nu e despre destinații, vara e despre prieteni.