Te iubesc cat sunt pantofii mei de urâţi!
- Scris de Monica Vlad
- Trimite prin e-mail
Îmi place campania Vodafone cu oameni normali, cum dau ei casting-uri printre ciobani, mai apoi printre șoferi, găsesc băieți simpli dar cu charismă, care au ceva-ul ăla care prinde la public. Reușesc să facă din oameni normali vedete în foarte scurt timp. După ce Ghiță Ciobanul a ajuns vedetă națională, acum l-au descoprit pe Adrian Oprea Șoferul, care își iubește prietena „câte oi are Ghiță Ciobanul” și nu numai.
Cert este că sunt niște sintagme care ne rămân în minte, sunt însușite de oameni în vocabularul uzual, devin la modă, campanile sunt foarte mișto și au efectul scontat. Eu țin minte spoturile publicitare de pe tv, dar dacă mă iei repede nu știu niciodată la ce produs fac de fapt reclamă. Sunt puține cele la care știu și firul epic, rețin și fețele, și mai mult, știu și ce vor să promoveze: printre ele se numără reclama aia cu domnul care are probleme cu hemoroizii, n-ai cum să nu te minunezi o dată cu el că hemoroizii stau în cutie, când de fapt altul e locul lor, am reținut și reclama cu pițipoanca, voia “smartfeon da... să fie alb”, și și pe aia cu Văru care-ți vinde rapid rochiile purtate din dulap.
Și-ar mai fi câteva, mai puțin haioase. Dar Adrian Oprea Șoferul sâsâit, care o iubește pe fata lui în fel și chip, cât e Oltul, câte frunze au copacii, cât se face băiatul ăla mic de mare, câte oi are Ghiță, cât se iubesc bătrânii de pe prispă...e foarte carismatic. Deja a lansat un nou trend în materie de declarații de dragoste. Și pentru că m-a inspirat el, am lansat și eu propria mea campanile mondenă. Ca să mai râdem un pic.
Te iubesc cât sunt pantofii mei de urâți!
Ani de zile am stat pe lângă designeri reputați de la noi, mai stau și acum, de la ei am învățat că pot să-mi pun o rochie de bumbac de la H&M de 40 lei, dacă am niște încălțări speciale și accesorii frumoase am scos ținuta, i-am dat farmec, stil. La începuturile mele în presă aveam un salariu atât de mic încât găseam diferiți furnizori de pantofi de pe piața neagră și mi-i cumpăram în rate, că nu-mi permiteam să dau toți banii o dată, tot din dorința de a avea și eu niște piese cât de cât altfel în dulapul meu. Astăzi fac ce m-au învățat prietenii mei designeri, îmi iau pantofi speciali și mă îmbrac simplu, corect, nu am imaginație bogată, nici nu-mi plac culorile tari, urăsc sclipiciul, volanele, pe mine, nu pe alții, mă strâmb la multe haine, ador simplitatea și asta mă și ajută să nu greșesc. Dar iubesc în continuare pantofii, sunt fascinată de picioarele frumoase în pantofi frumoși, fie ele de bărbat sau de femeie. Nu am niciodată destui în dulap și probabil că nu o să am niciodată.
Tot pe facebook am observat pantofii Loredanei Chivu, șocantă ca și apariție în toată măreția ei. Loredana își etalează cu fală pantofii, cei mai urâți pantofi din lume, care ar trebui interziși prin lege, de-o grosolănie imposibil de descris, de-aia pun poze, că nu pot să-i descriu, nu sunt cuvinte în DEX să scriu cât de urâți sunt. Într-o noapte am avut un coșmar, am visat că mă alergau pe trotuar pantofii Loredanei Chivu, făcuseră un fel de armată, ăia albi, cei mai urâți dintre urâți, erau căpetenia, sute de pantofi oribili alergau după mine... Noroc că m-am trezit, transpirată și obosită de cât alergasem în vis, nu știu ce mă făceam dacă mă prindeau!